Nu mă pot obişnui cu oamenii care îşi mută toate lucrurile iar eu îi primesc cu braţele deschise în apartamente din mintea mea, care înseamnă aproape tot pentru mine, iar mai apoi, ca şi cum ai zice pufffff, dispar, nu mai vorbim, nu ne mai intersectăm, părăsesc garsoniera din mintea mea, eu rămânând doar cu o locuinţă frumuşică, dar care, din când în când, mă face să mă simt sinistru, căci e goală, şi nimeni nu o mai vizitează.
Şi acum mai şterg praful din camere şi mai pun o floare în vază, că, poate poate, se vor întoarce şi îi vor schimba apa, sau măcar vor deschide jaluzelele să primească lumină, sau măcar să bată la uşă, să se audă ciocănitul acela mai dulce ca orice melodie.
Dar o să cresc eu mare imediat şi o să le dau o palmă peste faţă oamenilor ălora, şi apoi o să le zic că sunt nişte idioţi, şi nu o să mă mai simt ca un câine mare şi leneş care vrea să fie fioros, dar nu îi iese, mai ales că el, în adâncul sufletului lui câinesc, ştie că oricând s-ar întoarce oamenii ăia şi i-ar oferi o mângăiere, ar începe să dea din coada lui stufoasă, plin de bucurie.
The Mad Hatter: Have I gone mad?
(Alice checks Hatter’s temperature)
Alice: I’m afraid so. You’re entirely bonkers. But I’ll tell you a secret. All the best people are.
Let’s face it! Tu nu spui ce crezi. Sau ba mai spui cand te enerveaza ceva la cineva, cand nu-ti place, cand ti se pare naspa. Dar nu, nu poti spune ca cineva iti place. Sau ca ti se pare special, sau frumos, sau bun, sau natural, sau tare, sau pur si simplu orice simti tu bine si frumos despre cineva din jurul tau.
Ca si tine, nici eu nu spun. Dar mi-am dat seama ca viata asta e prea seaca si si-asa scurta ca sa nu aratam ce credem frumos, plus ca de oameni care cred chestii urate si te fac sa te simti urat si prost dam la tot pasul. Si incerc sa fiu sincera si daca mi se pare ca esti great, pai atunci iti spun ca esti great. Ca ma gandesc ca nu o sa ma urasti foarte tari, si daca o sa ti se para ciudat sau o sa crezi ca cine stie ce simpatie care nu-ti convine am pentru tine, imi pare rau. Nu asta a fost scopul.
Asta iti cer si tie.
Spune-mi. Orice. Orice vezi deosebit in cineva. Sau mai bine spune-i acelui cuiva, dar poate esti speriat la inceput. Cu ocazia asta vreau sa si vad ca poti crede ceva dragut. Ca sa exersezi, poti scrie aici tot ce-ti place la oricine, chiar si la mine, chiar si la Gigel, Lucretiu sau Manuela, habar-n-am-cine-sunt-ei, chiar si la domnul portar sau doamna care te serveste cu covrigi zilnic. Poti spune absolut orice, ca si cand comentariul asta pe blog ar fi defapt un fel de convorbire intre tine si tine.
Promit ca o sa scriu si eu, in comentarii, daca incepeti voi.
Leave A Comment