Voi ati auzit de asa ceva?

Eu da, sunt 100% sigura ca o femeie care se crede frumoasa, desi nu e inzestrata de la natura cu simetrie perfecta si trasaturi deosebite, poate face oamenii din jur sa o considere frumoasa. Si da, cred in limbajul trupului si in modalitati dintr-acestea de a controla pe ceilalti, insa nu stiu destule despre astea, si mi-as foarte dori sa aflu. Pana la urma, cred ca e ceva natural, ceva cu care ne-a inzestrat natura.

Voi ce stiti despre asta?

Rezoluţiile mele la 16 ani sună aşa:

1. LOOK & FEEL SUPER PRETTY
( ) profund de tot)

2. GET A TATTOO
(la vară, unul nepermanent, claro que si! steluțe sau labe de pisică)

3. TO TRAVEL BY TRAIN
(pentru că mi-au povestit diverși oameni că lucrurile cele mai life-and-mind-changing li s-au întâmplat întâlnind oameni pe tren și fie și pentru că pare… liric)

4. TO SEE NEW CITIES WITH MY BUDDIES
(ceea ce mi se pare super incitant și de abia aștept! În fruntea listei se află Timișoara, la care visez e două veri)

5. DO ONE THING I NEVER THOUGHT I COULD DO
(viața e așa surprinzătoare că nici nu trebuie să îmi imaginez ce se va întâmpla în continuare. Și, până la urmă, toți vom face acele lucruri despre care spuneam că nu le vom face nici în ruptul capului)

6. MAKE OTHER PEOPLE HAPPY
(this is my religion)

7. TRY 3 THINGS FOR THE FIRST TIME
(încă nu m-am gândit ce și, desigur, nu se referă la nimic neortodox. Deja am plantat lângă casă primul meu trandafir, ceea ce e un first, a very cute one )

8. MAKE A LOT OF FRIENDS
(well și câțiva e minunat, atât timp cât vom avea o grămadă de amintiri de ne-ui-tat! În plus de asta, cred că pot fi o destul de bună prietenă)

9. LAUGH UNTIL MY STOMACH HURTS
(if you can make a girl laugh, you can make her anything! ADOR să râd!)

10. HAVING SO MUCH FUN!!!

11. we don’t sleep when sun goes down, we don’t waste no precious time

12. DO WHAT MAKES ME HAPPY
(my philosophy)

13. not wasting my life with useless & inappropiate people
( )

14. DO THINGS PASSIONATELY
(încă învăț asta!)

15. NIGHTS OUT DANCING
(asta dacă voi avea vreodată chef de Allegria sau chestii de genul)

16. LOVE & GET THROUGH ALL THE COLORS OF THESE EMOTIONS
(Uh, sadic. Până la urmă, despărțirile, suferința, tristețea, regretul, entuziasmul, euforia, furtuna de căldură din inimă… toate sunt normale și trebuie să treci prin ele de ceva ori până să știi, cu adevărat, ce e iubirea, și să nu fie confundată cu dopamina, serotonina, feniletilamina din corpul nostru – cu simplele reacțiie chimice din corp). Și, dacă până la urmă, love doesn’t win, măcar poți să trăiești împăcat că deși nu mai e nimic, măcar ai avut ocazia rară să simți ceva… adevărat, infinit.

Lista de la 15 ani suna mult mai diferit și era mult mai zen. Iar cea de la 17 cred că va fi axată pe aceleași principii. Eh, I’ll see…

excepţie (la fel de bună ca romanul însuşi). Nu mă pricep la recenzii, însă aici găsiţi una pe placul meu: click.

Am citit cartea de pe scribd, e scurtă şi în maxim 2 ore jumate e gata.

Mi-a plăcut mult de tot pentru că e realistă (ceea ce e ca o gură de aer după ce am terminat de citit Soţia călătorului în timp sau alte influenţe de-ale lui Nicholas Sparks). E vorba de un episod dramatic din viaţa unor muncitori la marile ferme, despre Marea Depresie ce a cuprins America, despre oamenii simpli care înfruntă zi de zi o viaţă grea, despre speranţă, visând că vor avea un loc care să le aparţină lor, să nu muncească pentru nimeni şi să trăiască din roadele pământului pe care ei înşişi şi-l muncesc. E vorba și despre persoane josnice dar și despre nevoia omului de a primi afecțiune, precum a femeii aceleia judecată aspru de bărbați dar care, după părerea mea, n-avea nevoie decât de cineva cu care să vorbească, căci cel care ar fi trebuit să-i fie alături nu e preocupat decât de el însuși, deci și despre egoism. E vorba şi despre o persoană cu o boală mintală, retardul, însă e impresionantă bunătatea şi răbdarea partenerului lui, şi, până la urmă, calitatea umană. Ador să citesc sau chiar să dau în viața reală peste oameni – modele de calitate umană.

Dacă nu aveți timp să citiți romane de sute de pagini, neaparat să acordați câteva ore cărții acesteia.

Defapt, nu trebuie să pun nici un dacă pentru a vă convinge. Chiar merită.

În plus de asta, face parte din lista Celor mai controversate 20 de căriți ale secolului 21.

]]> http://alleoancea.com/2011/04/ultima-carte-citita-oameni-si-soareci-of-mice-and-men/feed/ 1 http://alleoancea.com/2011/04/muzica-clasica-nu-e-pentru-toti/ http://alleoancea.com/2011/04/muzica-clasica-nu-e-pentru-toti/#comments Tue, 12 Apr 2011 10:38:09 +0000 alle http://alleoancea.com/?p=3093 Oamenii nu sunt egali. De exemplu, Eugen gen (ştiţi voi mai departe) sau Marian Mondialul sau oricine care are nişte părinţi ce se uită doar pe otv sau oricine prea ocupat cu jobul ca să asculte altceva înafară de ce dă pe Kiss Fm, poate nu a avut ocazia – acea şansă unică şi extraordinară din viaţă, să aibă vreun coleg ce cântă la vioară sau vreo colegă ce a crescut într-o familie nobilă sau, mă rog, într-o familie normală ce ar fi trebuit să fie nobilă.

Sau poate că au dat peste muzica clasică doar că era … “pffffffffff… plictisitoare măi tată”. Eeee, dar şi muzica asta clasică e ca cititul cărţilor. Mai întâi citeşti basmele lui Petre Ispirescu (doar un exemplu, niciodată nu mi-au plăcut basmele) şi apoi sari la Voltaire, că e un pic mai complicat, complex, greu de digerat şi trebuie să ai un anumit grad de dezvoltare intelectuală să simţi… plăcerea (nu e ironic să simţi plăcerea cu creierul? ) doar o paranteză).

Aşa că eu, CU AJUTORUL VOSTRU, vă voi arăta nişte melodii frumoase şi care, sper eu, că vă vor face să ziceţi “Vai, frate, cum de am fost atâta timp orbit de Ina Fly Like a Girl Like A Try Like a Woman când există aşa minunăţii??!!”.

Pachelbel – "Canon in D"

Dvorak – Humoresque

Samuel Barber – Adagio for strings, op 11

(după melodia asta are un cover Tiesto)

Ciprian Porumbescu – Balada pentru pian si vioara

Nu cred că n-au avut nici un efect asupra voastră!

Dacă mai aveţi ceva “hituri” dintr-astea, lăsaţi-le în comentariu şi o să actualizez articolul cu ele.

Transcriu tot ce am subliniat din cartea “Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte” de Elizabeth Gilbert. Da, e superbă. Mult timp n-am vrut să o citesc pentru că avea prea multe recomandări (prea mulţi fani – o contrarecomandare), dar m-am înşelat. 

Italia

• Parla come magni.
• De ce trebuie să existe mereu un motiv practic pentru tot ceea ce facem?
• Italia – cultura ale cărei valori de căpătâi sunt plăcerea şi frumuseţea.
• Dumnezeu e l’amore che muove il sole e l’altre stelle.
• Nu mai folosi corpul sau emoţiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinţe neîmplinite.

India:

• “Pur, curat, golit, liniştit, fără suflare, fără răutate, fără sfârşit, inalterabil, stabil, etern, independent, trăieşte în propria lui măreţie”
• Când vine vorba de divinitate, flexibilitatea e la fel de importantă ca disciplina.

Indonezia

• Şezi şi zâmbeşte!
• “nu se simte fericit decât când reuşeşte să se menţină – atât fizic, cât şi spiritual, la intersecţia unei linii verticale cu orizontale, adică într-un echilibru perfect.”
• Dacă îşi pierde echilibrul, îşi pierde puterea.
• Menţinerea echilibrului perfect este o artă, o ştiinţă, şi o religie.
• “Nu încă!” (ca şi răspuns la o întrebare la care “da” ar fi fost minciuna, iar “nu”, adevărul, ar fi stârnit suferinţă)
• Liyer – lumină strălucitoare
• Cei 4 fraţi care ne vor ajuta mereu dacă îi ţinem cu noi: inteligenţa, prietenia, tăria şi… poezia.
• Toată durerea şi necazurile lumii sunt cauzate de oameni nefericiţi.
• Curăţat de toată nefericirea ta, nu vei mai sta în drumul nimănui.
• Rezolvă-ţi acum problemele pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu.

Pentru o recenzie adevărată, intră pe blogul Tomatei.

P.S.: să nu uităm de LOVE AND DO WHAT YOU WANT.

Bine. Hotărârea e luată. Ciocan. Punct.

Încep cu top 10 al cărţilor mele favorite. Am citit puţine până acum, şi acord aşa puţin timp acestei activităţi atât de plăcute, dar, din  mica mea experienţă, mi-au plăcut:

1. Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul – cartea asta e atât de plină de viaţă şi savoare. E genul de carte care te influenţează, te face să priveşti viaţa cu ochi mari, ca pentru prima oară, în fiecare zi. Eu, cel puţin, aşa am înţeles-o.
2. Jane Austen – Raţiune şi Simţire - prima carte de Jane Austen cu care am luat legătură. E uşoară, visătoare, şi, ce fată nu şi-ar fi dorit să fi trăit prin secolul 18, să meargă la baluri şi să se îndrăgostească de un gentilom ce le dedică poeme şi invitaţii la vals? Mie îmi place.
3. Eric Emmanuel Schimtt – Viaţa mea cu Mozart – defapt e un eseu, de 156 pagini cu scris mare – numai bun de citit în câteva ore. Dar e superbă. Cuprinde atâtea aspecte ale vieţii, toate comprimate în scrisori adresate lui Mozart. Toate amărăciunile vieţii sunt vindecate de către muzica lui Mozart, care devine un fel de prieten ce îl însoţeşte pe tot parcursul vieţii. Merită să o citiţi, that’s for sure.
4. Cynthia Kadohata – Kira-Kira - cuvântul kira kira exprimă tot ce e mai frumos în viaţă, de la fluturii ce zboară pe timp de vară pe câmpul înmiresmat. Cartea e plină de candoare şi simplitate. Cred că îmi plac genul ăsta de cărţi prea mult.
5. J.D. Salinger – De veghe în lanul de secara – ei bine, aici nu mai e vorba despre puritate, deşi personajul principal e, oarecum, doar un copil. Cineva mi-a recomandat cartea pentru originalitatea naraţiunii. Eu aş adăuga la motive şi stilul simpatic prin care tânărul îşi exprimă ofurile despre viaţă. Mie îmi plac teoriile lui. Îi displac ipocriţii, e sincer, dar judecă oamenii după stilul şi metodele lui. Cineva zicea că, dacă nu ar fi citit cartea asta, ar fi rămas o persoană foaaaarte plictisitoare. Se poate.
6. J.K. Rowling – Harry Potter (nu contează care) – nu strâmbaţi din nas! Fac parte din generaţia copiilor care au crescut cu Harry Potter. Nu ţin minte ce carte mi-a plăcut atât de tare, mai degrabă îmi amintesc sentimentul acela de fericire şi de nerăbdare să devorez toate paginile alea. Aveam vreo unsprezece ani, şi era ceva să citeşti în 2 zile 450 de pagini, cât avea, parcă, Harry Potter şi Pocalul de Foc. Erau dimineţi frumoase, când mă trezeam mai devreme nu ca să mă îmbrac frumos pentru şcoală, ci ca să citesc Harry Potter. De dragul… copilăriei mele!
7. Mihail Drumeş – Elevul Dima dintr-a 7-a – ştiu că la vremea când am citit-o, m-a impresionat teribil de mult. Acum mi-am schimbat părerea, şi o consider o carte uşor depresivă (nu mă luaţi în seamă!).
8. Oscard Wilde – Portretul lui Dorian Gray – în care se vorbeşte despre Dorian Gray şi tinereţea lui veşnicăşi frumuseţea extraordinară, în timp ce sufletul îi este reflectat de un tablou ce se urâţeşte la fiecare păcat. Acesta este un pact, defapt, de a-şi vinde sufletul. În fine, e o carte foarte interesantă, cu un final care mie mi-a dat puţini fiori.
9. Jane Austen – Mândrie şi Prejudecată – tot în stilul relaxant şi feminin al autoarei. Am văzut şi filmul – pe amândouă le recomand.
10. Anna Sewell – Black Beauty – cartea asta a avut atâta sensibilitate încât, la sfârşit, pentru că plângeam prea tare, pe ultima pagină care rămăsese 1/3 liberă, am rescris eu un sfrâşit fericit, în care nu murea nici un cal.

Well, dragilor, sunt doar la începutul “aventurii”. Mai am atâââtea de citit, până să definitivez realul top! Puteţi zice şi topul vostru, puteţi comenta pe marginea cărţilor din topul meu… ştiţi voi, defapt.

Un weekend plăcut !