Transcriu tot ce am subliniat din cartea “Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte” de Elizabeth Gilbert. Da, e superbă. Mult timp n-am vrut să o citesc pentru că avea prea multe recomandări (prea mulţi fani – o contrarecomandare), dar m-am înşelat. 

Italia

• Parla come magni.
• De ce trebuie să existe mereu un motiv practic pentru tot ceea ce facem?
• Italia – cultura ale cărei valori de căpătâi sunt plăcerea şi frumuseţea.
• Dumnezeu e l’amore che muove il sole e l’altre stelle.
• Nu mai folosi corpul sau emoţiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinţe neîmplinite.

India:

• “Pur, curat, golit, liniştit, fără suflare, fără răutate, fără sfârşit, inalterabil, stabil, etern, independent, trăieşte în propria lui măreţie”
• Când vine vorba de divinitate, flexibilitatea e la fel de importantă ca disciplina.

Indonezia

• Şezi şi zâmbeşte!
• “nu se simte fericit decât când reuşeşte să se menţină – atât fizic, cât şi spiritual, la intersecţia unei linii verticale cu orizontale, adică într-un echilibru perfect.”
• Dacă îşi pierde echilibrul, îşi pierde puterea.
• Menţinerea echilibrului perfect este o artă, o ştiinţă, şi o religie.
• “Nu încă!” (ca şi răspuns la o întrebare la care “da” ar fi fost minciuna, iar “nu”, adevărul, ar fi stârnit suferinţă)
• Liyer – lumină strălucitoare
• Cei 4 fraţi care ne vor ajuta mereu dacă îi ţinem cu noi: inteligenţa, prietenia, tăria şi… poezia.
• Toată durerea şi necazurile lumii sunt cauzate de oameni nefericiţi.
• Curăţat de toată nefericirea ta, nu vei mai sta în drumul nimănui.
• Rezolvă-ţi acum problemele pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu.

Pentru o recenzie adevărată, intră pe blogul Tomatei.

P.S.: să nu uităm de LOVE AND DO WHAT YOU WANT.

M-am tot foit şi întrebat dacă e bine sau nu să încep acest gen de articole. Recenzii la cărţi nu mă simt în stare să scriu, dar parcă o adiere de idee n-ar face rău, sau măcar să vă prezint nişte recomandări.

Bine. Hotărârea e luată. Ciocan. Punct.

Încep cu top 10 al cărţilor mele favorite. Am citit puţine până acum, şi acord aşa puţin timp acestei activităţi atât de plăcute, dar, din  mica mea experienţă, mi-au plăcut:

1. Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul – cartea asta e atât de plină de viaţă şi savoare. E genul de carte care te influenţează, te face să priveşti viaţa cu ochi mari, ca pentru prima oară, în fiecare zi. Eu, cel puţin, aşa am înţeles-o.
2. Jane Austen – Raţiune şi Simţire - prima carte de Jane Austen cu care am luat legătură. E uşoară, visătoare, şi, ce fată nu şi-ar fi dorit să fi trăit prin secolul 18, să meargă la baluri şi să se îndrăgostească de un gentilom ce le dedică poeme şi invitaţii la vals? Mie îmi place.
3. Eric Emmanuel Schimtt – Viaţa mea cu Mozart – defapt e un eseu, de 156 pagini cu scris mare – numai bun de citit în câteva ore. Dar e superbă. Cuprinde atâtea aspecte ale vieţii, toate comprimate în scrisori adresate lui Mozart. Toate amărăciunile vieţii sunt vindecate de către muzica lui Mozart, care devine un fel de prieten ce îl însoţeşte pe tot parcursul vieţii. Merită să o citiţi, that’s for sure.
4. Cynthia Kadohata – Kira-Kira - cuvântul kira kira exprimă tot ce e mai frumos în viaţă, de la fluturii ce zboară pe timp de vară pe câmpul înmiresmat. Cartea e plină de candoare şi simplitate. Cred că îmi plac genul ăsta de cărţi prea mult.
5. J.D. Salinger – De veghe în lanul de secara – ei bine, aici nu mai e vorba despre puritate, deşi personajul principal e, oarecum, doar un copil. Cineva mi-a recomandat cartea pentru originalitatea naraţiunii. Eu aş adăuga la motive şi stilul simpatic prin care tânărul îşi exprimă ofurile despre viaţă. Mie îmi plac teoriile lui. Îi displac ipocriţii, e sincer, dar judecă oamenii după stilul şi metodele lui. Cineva zicea că, dacă nu ar fi citit cartea asta, ar fi rămas o persoană foaaaarte plictisitoare. Se poate.
6. J.K. Rowling – Harry Potter (nu contează care) – nu strâmbaţi din nas! Fac parte din generaţia copiilor care au crescut cu Harry Potter. Nu ţin minte ce carte mi-a plăcut atât de tare, mai degrabă îmi amintesc sentimentul acela de fericire şi de nerăbdare să devorez toate paginile alea. Aveam vreo unsprezece ani, şi era ceva să citeşti în 2 zile 450 de pagini, cât avea, parcă, Harry Potter şi Pocalul de Foc. Erau dimineţi frumoase, când mă trezeam mai devreme nu ca să mă îmbrac frumos pentru şcoală, ci ca să citesc Harry Potter. De dragul… copilăriei mele!
7. Mihail Drumeş – Elevul Dima dintr-a 7-a – ştiu că la vremea când am citit-o, m-a impresionat teribil de mult. Acum mi-am schimbat părerea, şi o consider o carte uşor depresivă (nu mă luaţi în seamă!).
8. Oscard Wilde – Portretul lui Dorian Gray – în care se vorbeşte despre Dorian Gray şi tinereţea lui veşnicăşi frumuseţea extraordinară, în timp ce sufletul îi este reflectat de un tablou ce se urâţeşte la fiecare păcat. Acesta este un pact, defapt, de a-şi vinde sufletul. În fine, e o carte foarte interesantă, cu un final care mie mi-a dat puţini fiori.
9. Jane Austen – Mândrie şi Prejudecată – tot în stilul relaxant şi feminin al autoarei. Am văzut şi filmul – pe amândouă le recomand.
10. Anna Sewell – Black Beauty – cartea asta a avut atâta sensibilitate încât, la sfârşit, pentru că plângeam prea tare, pe ultima pagină care rămăsese 1/3 liberă, am rescris eu un sfrâşit fericit, în care nu murea nici un cal.

Well, dragilor, sunt doar la începutul “aventurii”. Mai am atâââtea de citit, până să definitivez realul top! Puteţi zice şi topul vostru, puteţi comenta pe marginea cărţilor din topul meu… ştiţi voi, defapt.

Un weekend plăcut !