Fără să fac introducere, trec direct la subiect. Adică judec.

Oamenii-s faini. Dacă l-aş descrie pe fiecare ar suna postul ăsta mai mult ca o linguşeală sau pupat în dos… :-”

Makavelis a pus întrebări foarte faine şi deştepte, de eu ar fi trebuit să agit bine la neuroni să găsesc un răspuns, înafară de “ăăăăăăă… nu ştiu”.  El a condus discuţia despre blogging, în general.  A! Şi e foarte foarte calumia, ca persoană, ca tot.

Bun gust, adică Liviu, e inteligent şi cult. Respecte!  voi încerca să nu mai judec după… titlu… şi să citesc şi postările despre politică, pentru că omul chiar are ceva de zis şi am ce învăţa de la el.
De când l-am întâlnit pe Ştefan, am zis că mă apuc serios să-ii răsfoiesc blogul. Şi chiar îmi place ce zice.

Adrian e destul de tăcut, dar are o voce faină. Şi bun simţ. Îîmi place stilul lui, plus că de la el mi-am dat seama că tâmpeniile astea de melodii ce le aud non-stop la radio fac parte din genul minimal.
Potor face poze faine şi e de treabă – n-are aere chiar dacă taică-so e cunoscut.
Deme vorbeşte repede, e drăguţă şi naturală. Me very likes her. ;;)
Vizionarul – ei bine, omul ăsta e ca o enciclopedie. Vorbeşte mult, mult, despre temele cele mai diverse: de la politică la calculatoare. Încă mă întreb dacă există vreun subiect despre care să nu ştie ceva.
Jorjh… staţi puţin! Joooorjhhh! Well he’s a funny guy – e genul pe care ţi-ar plăcea să-l ai în preajmă, că-ţi povesteşte despre nu ştiu ce filmuleţ de pe youtube şi te face să râzi. Şi când vorbeşte despre ceva anume îţi dai seama că e şi smart. Cred că i-ar fi plăcut mai mult dacă subiectul era mai p0rn, da’ asta e.
Adi e mai ciudat decât restul adolescenţilor din ziua de azi şi e tipicul melancolic.
Kabool are energie şi asta o să-l ducă departe – părerea mea.
De Popescul doar acum am aflat. E calm, dar poate mi se pare . Confirmare: mi se pare

Alle a fost ruşinoasă şi a vorbit puţin şi când vorbea avea emoţii şi scotea cuvintele de zici că le fugărea cineva.

În încheiere: sunt încântată că am avut ocazia să cunosc oameni aşa faini. Şi data viitoare promit că o să fiu mai sprintenă, cum sunt eu deobicei (cred).

Referitor la subiect – bloggingul, am ajuns la concluzia că şi în lumea virtuală chestiile sunt tot la fel de putrede ca în viaţa reală. Asta-i trist.  Deasemenea, voi avea grijă să nu mă plafonez sau chiar să urmez o cale descendentă, cu blogul.

Au venit:

Adrian Boholţan (http://www.adrianboholtan.wordpress.com)
Alle (subsemnata)
Deme (http://la-vida-deme.blogspot.com)
Guardian Angel (http://guardian18angel.blogspot.com/)
Jorjh (http://nu-pe-mine.blogspot.com)
Kabool (http://kabool.wordpress.com/)
Liviu (http://bungust.com)
Makavelis (http://makavelis.com)
Potor (http://alexpotor.blogspot.com)
Popescul (http://popesculadrian.wordpress.com)
Stefan Irimia (http://passbeyond.blogspot.com/)
Vizionarul (http://vizionarul.wordpress.com/)
Un prieten d’al lui Potor

Au mai scris şi Makavelis, Guardian Angel, Vizionarul, Liviu, Deme.

Doamnelor şi Domnilor,

joi, 27 august, va avea loc blogmeetingul oraşului alba iulia, a judeţului alba, a cetăţii romano-dacice, a capitalei de suflet a poporului român, cum vreţi voi să ziceţi. Pe scurt, Blogmeeting Alba.
Vă invit pe toţi cei cu blog (activ, nu cu ultimul post acum 3 ani) să luaţi parte. Dacă nu sunteţi din judeţul Alba şi vreţi să veniţi, nicio problemă - cu cât suntem mai mulţi, e mai bine (aşa o fi!).

Şi, ca invitaţia să fie şi mai atrăgătoare, vă anunţ ca vor veni şiiii: Makavelis-cel-faimos, Liviu-Bungust-cel-măreţ, Jorjh-majorul, domniţa Deme şi Potor-cel-vestit , Popescu-cel-dorit,(damn-it, ce denumiri le-am mai pus şi eu). Aaaa, şi eu, dacă nu-mi rup vrun picior, vrun cap sau ceva până atunci.

Aşadar, dacă binevoiţi să luaţi parte la această întâlnire, mă puteţi contacta pe adresa de e-mail mademoiselle.alle [@] yahoo [dot] com – e neaparată confirmarea.

Doamnelor şi domnilor, sper să daţi curs invitaţiei mele. Toate cele bune!

Semnat,

mademoiselle d’Albe Iulie.

P.S.: Mi-aş fi dorit, desigur, să fi venit şi restul oamenilor de treabă din blogosferă, Grim, Dany, Dheo, Everzor, Envi, and so on. *oftat* Dar vedeţi dumneavoastră cum e cu sutele de kilometri distanţă. Că de-am avea toţi avioane personale, ar fi mai fain şi uşor. ;;)

Cred că e cunoscut faptul că eu sunt 1/3 moldoveancă (şi mândră de asta )). În weekend, am dat o fugă până în patria mumă. Hotelurile şi pensiunile erau full, dar cu chiu, cu vai, găsirăm camere.

Moldovenii sunt ageri, iuţi la vorbe şi la gesturi, deschişi să-ţi detalieze răspunsul la o întrebare cu caracter turistic, şi au un fel zeflemo-nostim de a-ţi răspunde la întrebările naive. A! Şi dulşele grai moldovinesc iă foarti drăgălaş.

Am văzut, în ordinea traseului:

Lacul Roşu, de care citisem numai în cărţile de geogra, cum că ar fi format din craterul unui vulcan.Interesant se văd trunchiurile copacilor (cred că asta sunt ).

Cheile Bicazului, care în poză nu se văd la fel de spectaculos ca în realitate. Interesante sunt zecile de tarabe de pe margini, care nu sunt aşa de kitchoase cum mă aşteptam. Ba’ chiar găseşti acolo suveniruri tradiţionale.

Cetatea neamţului mă face mândră de partea mea 1/3 moldoveancă. E cocoţată sus de tot, unde barbarii şi cei ce voiau să o cucerească nu aveau cum să obţină izbânda. E foarte bine restaurată cetatea, ca în străinătate de curat, îngrijit, frumos.

Mânăstirile, în număr de 7.

(pictură din mânăstirea agapia, realizată de nicolae grigorescu)

Asta a fost doar scurta prezentare, dar pozele le găsiţi aici .

Pe drum am mâncat la un restaurant din pensiunea Rubin, pe care vi-l recomand, că mâncarea şi servirea e excepţională.

Şi, să nu uit, cel mai frumos local existent în România… TANANANANANANA

Hanul Ancuţei! Era cam intuneric, şi decât să fac poze, am făcut un mic video. E cam mişcat şi ameţitor (nu mă fac regizor, clar), da’ e bun cât să vă faceţi o imagine.

Voi pe unde aţi mai fost?

Ceea ce voiam să zic este că am un fel de cult al părului. Ceva de genul… “arată-mi ce păr ai ca să-ţi spun cine eşti“. Plus că la asta se mai adaugă şi felul în care-l îngrijeşti, în care e prins, alea alea – chestii ce mă fac să te judec aspru, la sânge. Hai să nu hiperbolez, dar sunt pe-aproape.

Părul e un prilej de metamorfoză. Nu pot să zic că de mâine sunt Super Man/Girl dacă n-am părul curat, tăiat, niu heir staiăl. Nu se poate. Prima oară schimbarea vine din suflet, dar sufletul şi podoaba capilară sunt aproape complementare (da, iar hiperbolez: obsesie !). Nu vă mai împărtăşesc criteriile selecte şi preferinţele-mi fine privind subiectul, că vă plictisesc, şi şi-aşa părul meu nu se supune nici unei legi a fizicii, logicii sau bunei cuviinţe. Nici măcar legilor mele.

Aşa…
şi cum ziceam: m-am tuns. Serios. De mulţi ani nu l-am mai avut aşa de scurt. Mai greu e să mă obişnuiesc cu el… ştii tu, când îţi vezi faţa în oglindă… te strâmbi… închizi un ochi… apoi pe celălalt… te mai uiţi o dată să te asiguri că ai văzut bine

- Deci…
dacă mâine nu-ţi răspund la telefon, sau vorbesc prea frumos sau respectuos cu tine, zâmbesc prea des sau din contră, mă încrunt… ştii care e motivul ! …the precious hair

Vroiam să mai zic ceva foarte important, da’ tocmai îmi prindeam părul în coadă şi am uitat .

Pe Michael îl ‘ştiam’ de mică. Oricine îl ştia. Era universal.

Ce… ciudată e viaţa… şi cum să nu merite să ai grijă de ea ?!

la mulţi aniiiiii cu săăăănăăăătateeeee… să vă dea Domnuuuul tot ce doriiiiiiţi… zileeee seniiiiiine şi fericiiiiiire... laaaaa muuulţi aaaaaaaani. săăăă trăiiiţi. laaaa mulţi aaaaani. săăă trăiiiiţi…

cine să trăiascăăăă, cine să trăiascăăăă… laaaa, muuuulţi, aniiii ?

Luaţi-vă toţi de profesori, că huo, că nu le pasă, sărmanii de voi, bieţii, prin ce dramă, prin ce tragedie treceţi, sărăcuţii, că se intârzie teza!
Nu zău !
Trebuie să fii un elev mediocru care vrea să pară inteligent (şi nu e) să critici profesorii. Pentru ce? Pentru că merită un salariu ceva mai bun decât al unui vânzător, pentru că merită un trai cel puţin decent?
Dar cine e de vină? Cine e de vină că doamna ministru al învăţământului promite o creştere fabuloasă a salariului, că toţi motanii suiţi la conducere asigură că vor aduce marea cu sarea. Nimeni din aceşti oameni politici nu fac nimic. Nimic. Nici măcar de bun simţ, de obraz, de onoare.
Am citit undeva, pe un blog, n condamnări ale profesorilor. Că ce, că ei n-au copii în clasele VII, VIII, şi d’aia au făcut grevă. Nu zău. Dar că profesorii au proprii lor copii, nu s-a gândit nimeni?
Vina aparţine oamenilor din stat. Nu ştiu să jignesc, dar, dacă aş avea talentul ăsta, aş face-o.
Dacă e criza, de ce nu e valabilă şi pentru cei din sectorul bugetar…
Statul îşi bate joc. Aşa cum politicienilor nu le pasă de generaţia tânără.
Mi-e silă. Mi-e silă de politică şi de politicieni.
Sper ca profesorii să primească o mărire de salariu. Nu merită să treacă prin astfel de situaţii. Într-un stat civilizat, nu ar trebui să se treacă prin astfel de situaţii.

concluzie: nu mă veţi vedea în politică prea curând.

…cel puţin aşa cred.

pe scurt: ne-am strâns o grămadă de oameni, şi am plantat, conform realitatea.net, 20.000 de puieţi de salcam, pin, molid şi larice, pe o suprafaţă de 6,7 hectare.
Eu am plantat doar 3 copăcei. Unul din ei are şi plăcuţă cu numele. Aşa că peste câţiva ani, mă duc să văd dacă s-a prins şi a crescut “copăcelul meu”.
M-am simţit bine. E un sentiment plăcut să contribui (chiar şi puţin), la acţiunile ecologice. Am prins gustul, aşa că de abia aştept alte activităţi de genul.

p.s.: eu nu apar in nici una din poze, asa ca shhhht. aaa. cred ca in penultima poza imi apare parul, atat.