We pray for Japan.
Unii se roagă pentru Japonia, căci ştiu că doar Dumnezeu îi mai poate scăpa cumva pe oamenii aceia ce au fost pur şi simplu nenorociţi.
Alţii îşi pierd vremea pe facebook sau pe net luându-se de cei care se roagă şi spunând că de ce să ne rugăm, că n-are rost, că mai bine facem ceva. Desigur, nu de la ei primim soluţii cu ce putem să îi ajutăm pe bieţii japonezi.
Crucea Roşie Română însă se implică, ca deobicei, în caz de dezastre naturale, astfel că s-a iniţiat un apel umanitar.
DA, putem să-i ajutăm pe japonezi. Donând!
http://www.crucearosie.ro/cutremurul-din-japonia.html
Ambasada Japoniei in Romania recomanda ca toate fondurile de ajutorare a victimelor cutremului din Japonia sa se faca prin conturile deschise de Crucea Rosie Romana.
Trimite mai departe!
Fii solidar. E mai bine decât să stai, e îndeajuns de bine să te şi rogi şi să şi te implici!
Cunoaşteţi alte moduri prin care putem fi alături de cei loviţi de dezastru?
Mâine, 19 martie, cică e perigeu lunar.
Astăzi, cu o zi înainte, zici că s-a întâmplat ceva bizar cu creierul meu.
Dimineaţa am avut concurs la Cangurul, matematică-informatică. 50 de întrebări, 30 de mate, 20 de info, se iau în considerare primele 30 de răspunsuri. Eu n-am ştiut, nu-mi închipui de ce, că pot rezolva şi alea de info. M-am gândit că nu-i voie. Deşi dintotdeauna a fost.
Apoi m-a ascultat la bio, iar eu am explicat ceva de genul “MUCEGAI… care este pe… chestia aia!!! Chestia aia la cartof… care ii zice… stati ca nu-mi amintesc cum ii zice. E daunatoare, si creste pe tuberculi… Malaria… nu… staţi….”. E drept că n-am fost la lecţiile alea şi şi-aşa nu-mi plac ş nu le-am învăţat, dar totuşi, nu aşa se răspunde la o oră!
Apoi, spre seară, eram super încântată că vreau să merg la un concert. Şi sun disperată o prietenă să stabilim când mergem cum mergem dacă mergem. Şi pe la 8 fără un sfert seara aflu că defapt săptămâna viitoare e concertul.
Şi care e vina zilelor ăstora în care suntem pur şi simplu picaţi din lună?
Să aibă legătură cu apropierea lunii? Sau a unor planete?
Am citit pe un site că în noaptea asta cei sensibili vor avea insomnii, din cauza apropierii lunii. E adevărat? Vi s-a întâmplat să aveţi insomnie şi să aflaţi ziua următoare că multă lume a mai avut şi că se datorează unui astfel de fenomen?
Sau sunt doar basme?
De la 7 ani până la 19, în perioada noastră cea mai de boboc ce se pregăteşte să înflorească, trecem prin şcoala generală şi liceu. 6 ore suntem în aceiaşi sală cu profesori şi colegi, care de care mai educat sau… needucat. Şi, până la urmă, cum zicea Liceeanu, noi suntem suma întâlnirilor noastre. Se mai întâmplă, rar, să dăm peste oameni extraordinari, care însămânţează în noi dorinţa de a fi oameni şi de a avea valori. Valori umanitare.
Eu aş reforma învăţământul. Sincer de tot.
Aş adăuga (sau înlocui cu altă materie) altceva: cultivarea valorilor. Asta însemnând lupta pentru dreptate, cinstea, umanitatea, implicarea, imparţialitatea, ajutorarea celor sărmani, dorinţa de a cunoaşte, frumuseţea inner, diplomaţia, lucruri care nu vor fi predate teoretic, ci trezite în sufletul copiilor.
Aşa, sincer, cred că nu ne vom mai îngrijora că adulţii de mâine, copiii de azi, sunt nişte drogaţi, cum se întâlnesc în Italia şi alte ţări unde fenomenul nu mai poate fi controlat si o gramada de elevi se droghează.
Aş învăţa despre arte, despre pictori, muzicieni şi oameni de cultură. Însă nu o oră la 2 săptămâni, ci cel puţin 3 ore pe săptămână, în care le-aş oferi elevilor ce e frumos: muzică, tablouri, sclipiri de geniu.
Spuneţi-mi şi mie la ce mă ajută să ştiu cum creşte raza atomică la metale şi nemetale, spre perioadă sau spre grupă, la chimie? Sincer de tot. Chimia e superbă, învăţăm practic din ce e alcătuit tot din jurul nostru, dar chestiilor ăstora pe bune de le văd vreun rol.
În loc de logică şi alte materii în care pierdem doar vremea, adică pur şi simplu 50 de minute ascultăm gălăgia făcută de colegi şi ne uităm cu milă la profesorul care nu poate să-i controleze, mai bine aş lăsa copiii să meargă acasă şi să doarmă o oră de amiaz. E mai sănătos, decât să vină cu nervii pioneze de la atâta zgomot inuil.
Aş învăţa copiii cum să trăiască frumos, cum să-şi dorească să facă copii pe care să-i crească buni, cum să lupte împotriva a ce e nedrept şi să-şi dorească mereu, mereu, să ţintească mai sus, spre bine în ce cred ei.
Hello, Domnule Ministru al Educaţiei sau oricine who Can Do It, can you hear me?
Leave A Comment