Datorită voturilor voastre, am ajuns în FINALA ROBLOGFEST.
Mai suntem doar 13 bloggeri în cursa pentru pediumul RBF 2011 Sub 18.
Doar astăzi mă mai puteţi vota, şi vă rog să o faceţi! Dacă aveţi conturile făcute de data trecută e perfect, dacă nu, vă puteţi face unele dând click aici şi apoi să mă votaţi aici.
Nu amânaţi 
! şi Mii de mulţumiri!
Era o vreme când alleoancea.com era o grădină mereu liniştită cu reverii luminoase de dimineaţă albă. Cu articole pline de pace şi cu un aer copilăresc care necesita o răbdare demnă de înţelepţi chinezi. Lucrurile s-au mai schimbat, astfel că alleoancea.com s-a transformat dintr-o grădină cu licurici într-un bulevard de paris nights and new york mornings. Pentru adolescenţi ca mine şi ca tine.
Aceasta e varianta beta, mai plină de încredere în sine, mai exuberantă, mai cu atitudine. Mai teen-like.
Pentru că am 15 ani şi e timpul.
Şi încă ceva: blogul va deveni şi mai personal. Voi posta şi fotografii din viaţa mea, şi idei cu picioarele pe pământ pentru că eu si cei de varsta mea suntem noua generaţie, generatia care se va implica, care va schimba ceva, de care puteti fi mandri.
neaparat: Mulţumiri lui Eugen fără de care toate acestea n-ar fi fost posibile!!!!!
Nu mai am ce să ofer. Încercam să fac din blogul ăsta un living-room luminos, spaţios, unde să mă simt la fel de bine ca într-o dimineaţă luminoasă albă. Câteva tablouri, câteva cd-uri cu melodii, câteva citate, câteva idei repetate până vă săturaţi, câteva palete de culori gri pentru zilele în care nu pot să fac nimic, câteva algocalmine pentru a trece peste acele zile… şi atât. Credeam că e ceva frumos. Bine, încă mai cred că era ceva frumos ce puteam oferi.
Doar că acum nu mai simt atâtea lucruri frumoase. 
Şi trebuie. Damn-it, I’m still a child, şi oricât aş crede în teoria proprie cum că Nu vreau să depind de nimeni pentru fericirea mea, câteodată nu funcţionează!
Câteodată lucrurile trebuie nuanţate mult mai mult, căci un tablou anost mă derutează, plictiseşte şi lasă fără emoţie. Câteodată trebuie să arunci o cu pensulele pline de culori puternice pe pânză, căci aceleaşi nuanţe terne sunt plăcute la început, dar mai apoi se transformă într-o aşteptare asemenea unui sirop amar de tuse.
Gata cu literatura şi limbajul metaforic!
So, this is it.
Până Alle finds the beauty in every little thing, se simte shining like a light white morning & simte ceva frumos blogul e închis.
Poate dura o zi sau două, o săptămână, o lună sau un an.
bye-bye
P.S: ăsta da motiv pentru o pauză…
P.S.2: de preferat fără comentarii siropoase şi laudative, pls!
Leave A Comment