Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower, We will grieve not, rather find Strength in what remains behind;
Post adresat mai ales mie, în zilele în care am stare de luat oamenii de păr şi mulţi mulţi draci,
Nu ştiu alţii cum sunt, dar când văd persoane şi mă văd pe mine având ca stare generală iritarea, posomorârea, straight-face “
” şi “
” scoase din tablouri nervoase, mă gândesc că wtf, alţii n-au unde dormi, n-au ce mânca, n-au o grămadă de alte chestii de care suntem binecuvântaţi şi pe-toate-pisicile de nu sunt mai veseli şi mai în stare să nu te facă să te simţi ca praful ce trebuie neaparat curăţat de pe mobilă căci te face să vomiţi.
Ştiu că toţi avem
- probleme
- stări depresive sau supărări aşa, fără să le găsim motiv
- zile întregi în care ne simţit înfiorător de groaznic şi de luat-oamenii-la-pumni, (dar asta zic, sunt doar zile şi stări, nu stări generale.)
Deasemenea, ştiu şi că la fel de oribile sunt zâmbetele false şi forţatul,
dar pe bune că îţi pot găsi 130075392627328 motive pentru care tu chiar ar trebui să te simţi okay, norocos, fericit, zâmbitor (măcar inner).
Ce bine e să te trezeşti la ce oră vrei, să te uiţi pe fereastră la 5 jumătate la oameni ce-şi scot câinii la plimbare, să faci jogging la 6 dimineaţa prin oraşul aproape-gol, pe o lumină ce nu poate fi descrisă (zici că e din basmele cu prinţi ce locuiesc în palate cu magnolii roz şi mov), să iei micul dejun pe care vrei tu să ţi-l pregăteşti, căci nu te grăbeşte nimeni, să ai îndrăzneala să găteşti reţeta aia care arată absolut delicios din revistă, să te bucuri că mai scăpat de bloc şi de cei 4 pereţi absolut siniştri, să citeşti pe italiană să exersezi cu voce tare şi accent amuzant ce se pretinde italienesc, să descoperi caietele de germană cu compunerile foarte elaborate gen Der Opa ist froh., şi harta Europei pe care desenezi inimioare şi încercuieşti oraşele pe care vrei să le vezi şi mai ales de ce (gen Napoli pentru că e pizza bună, Roma pentru Gelaterii, o insulă din Croaţia în formă de inimă, Oulu din Finlanda pentru că are un numem amuzant – OULU, ăsta e nume??!! 
) şi aşa mai departe).
E aşa de bine şi de luminos. Doar că e puţin cam calm, fără scandal, ceea ce nu se potriveşte întocmai cu o vară de licean. Şi mai vreau un singur singur lucru, să merg la mare cu ai mei amici. Atât, atât.
Leave A Comment