Cand eram mai mică tot dezbăteam la mine în cap problema asta: eu când voi fi mare ce voi alege, ca viaţa mea să fie înfloritoare în exterior (carieră, job, etc) sau în interior (adică deep in my heart and soul)? Şi în loc să visez cai verzi pe pereţi tot mă strofocam să aleg una dintre variante.

Privind prima parte…

• Mi-ar fi plăcut la nebunie să fi avut vreo înclinaţie spre a fi doctor. Vreo ceva strălucire pe la biologie, chimie. Zero. Mi se pare incredibil să fii doctor. Poate se trage şi de la House M.D. Ce e breath-taking e că tu salvezi vieţi, vieţi de oameni, cu mâinile/creierul tău.

• Arhitect? Îmi plac clădirile mari, impunătoare, pe care le vezi în filmele Americane şi marile birouri din metropole şi e mişto să fii creierul care a ridicat o construcţie ce poate va fi acolo şi peste câteva sute de ani. Dar geometria şi desenul sunt… o glumă bună. Not for me.

• Jurnalist. Îmi place doar ideea de a manipula prin ce scrii tu poporul ).

• Actor. Eu când eram mică ziceam că vreau să fiu actriţă, ca 55,99% din fete (restul voiau sa fie cântăreţe). Dar desigur că replica celor din jur era “Ce, vrei să n-ai ce mânca?”. Pe bună dreptate, în ziua de azi nu mi se pare ceva profitabil. Rumeina izănt Holiud, ai dont luc laic Megăn Fox, so Bine pa.

• Scriitor. Ce fel de scriitor? Dintr-acela ce scrie romane ieftine pe bandă rulantă? Dintr-acela neînţeles şi trist ce caută răspunsuri despre viaţă trăindu-şi-o în biblioteci? No tnx. Persoane cu talent narativ sunt însă destule. Genii şi străluciţi ce vor rămâne în istorie… Nu aici.

• Pilot de avion. Super-job. Şi muncă, şi adrenalină, satisfaction. Dar cred că piloţi de avion ar trebui să se facă cei care când erau mici se jucau numai cu avionaşele şi chiar sunt entuziasmaţi (vreo 23 de ani, aşa) de asta.

• Chimist. Am cunoscut un tip care a făcut o facultate de chimie (nucleară parcă?) în Canada. La profilul lui mai erau doar 16 studenţi. Probabil că face bombe nucleare şi chestii ce fac mult bum bum şi de care ştiu doar preşedinţii şi securitatea. That’s freacking amazing! Doar că tipul era atât de pasionat de chimie când era în generala (1-8), încât a dat şi foc la grajdul din curte. Din greşeală, desigur. Făcea un experiment. Îi admir enorm de mult pe toţi copiii pasionaţi de o materie, oricare ar fi ea. Mult respect pentru ei. Respect.

• Pianista Din când în când mai cred şi că mi-am ratat cariera, că ar fi trebuit să fiu pianistă, că de pe clasa a 5-a trebuia să mă duc la arte şi să mă ţin de pian că atunci când începusem proful spunea că eram mega talentată. Şi să fiu eu de nu mi-ar fi plăcut să mă duc la conservator, să fiu artistă în adevăratul sens al cuvântului. Sunt pe a 8-a, timpul e pa, talentul e papapa, şi deci adios pus pus.

• Business man/woman. Zilnic la costum, arătând impecabili, lucrând în clădiri şi birouri cu geamuri mari, curate, ce miros a Pronto, cu zgomot de faxuri şi telefoane? Sau tot timpul pe drum, călătorind cu avionul (gen Up in the air)? Ahhhh asta sună frumos, plus că e şi cu money money. Dar pentru scopurile mele mult prea măreţe, de ceingi dă uărld end start ă revoluşiăn, e cam banal.

+ multe altele (poţi completa)

Atât pentru moment. Va urma şi partea a 2-a si despre deep in your heart, ce cred despre familie şi chestii dintr-acestea.

Tu ce visai să te faci când eşti mic? Ai job-ul la care visai? + Dacă mai ai completări pentru meseriile de care am vorbit, te invit să le scrii. Ar trebui să povestim mai des. Eu, cu tine, cititorul. Really.

Link To Full Post

Tweet Article

Leave A Comment