Confesiune: Sincer, n-aş fi crezut că-mi va place atât de tare de Ariel. Aici nu mă refer la faptul ca arată cu părul scurt ca şi un Bob Dylan mai tânăr, fără dreduri şi pierceuri şi flashuri.
Ci la cum scrie.

A apărut de curând Motivonti, puiul lui Ariel. Şi să recunosc, dacă nu mi-ar fi plăcut atât de tare nu aş mai fi început articolul ăsta!

• Îmi place enorm de mult motivaţionalul de luni dimineaţă: 1, 2, 3;
• Am aflat, de exemplu, de ce somnul meu de amiaz nu mă face mai fresh, ci mă scol ca şi când m-a călcat trenul (click).
• Citatele cred că ştiţi deja că sunt febleţea mea.
• Iar ideea de “cum să îţi începi ziua mai bine” makes me smile (daţi şi voi o mână de ajutor cu sms-urile, că Ariel şi-a consumat creditul deja presupun ).
• În plus de asta, sunt 101% de acord că Detaliile îţi fac ziua mai frumoasă şi că atitudinea e totul.

Ce să mai zic: îmi place îmi place îmi place.
Îmi place cum gândeşte puştiul ăsta (ei, nu chiar puşti, dar nah ), îmi place cum scrie.

Şi să vă arăt şi vouă clipul la care mă uit zilnic. E mai mult decât motivaţional – e o fetiţă care-şi pune tot sufletul în melodia “Heal the world”.

Aşa cum ar trebui noi toţi să facem… să punem toată inima în lucrurile bune şi frumoase.

Cateodata nu vreau nimic. Cumplit de trist. Atunci Alle-cea-noua stie ca trebuie sa porneasca magnetofonul ce tot repeta ca un robotel: trebuie sa vrei ceva, vrei sa vrei.

Nu imi mai e rusine de greseli ca si cand eram mica si vedeam ca altor copiluti le este dat peste degete daca varsa apa sau sucul pe fata de masa si imi-era teama sa nu vars nici eu nimic. Am crescut si am varsat intre timp o multime de sticle de apa pe masa, insa nimeni nu mi-a dat peste degete si nu a urlat la mine. Caci cineva credea ca fiecare varsta are nazdravanelile ei. Ca trebuie sa traiesc, sa descopar. Sa trec prin tot curcubeul starilor: sa castig, sa pierd, sa gresesc, sa ma ridic, sa sufar, sa fiu fericita, indragostita,  sa simt ca iubesc pe toti din jur, sa fiu nervoasa, sa detest, sa am inima franta, sa rad cat e ziua de lunga fara sa am neaparat un motiv, sa fiu ceea ce nu am fost niciodata, sa fiu ceea cu sunt in adancul meu, sa fiu de o calmitate demna de un sihastru intelept chinez cu mustati. Si cineva mi-a zis ca toate sunt absolut firesti si ca, hei, daca nu acum, atunci cand?

“So often we don’t say ‘I love you’ because we fear losing someone,

but more often, we lose them because we fear saying ‘I love you.’”

“Hold your dreams. Don’t ever let it go. Be yourself and let the world take notice.” Fame

Februarie! Imediat e ziua mea, (yeiiii!) apar ghioceii (şi prima persoană care-mi cumpără ghiocei o pun în ramă – tot timpul ţin minte prima persoană care-mi cumpără primii ghiocei!)… vine La Primavera…
Fac promisiune că din 26 ianuarie 2010 fiecare zi va fi just-lovely & bright! Ca în fotografia de aici şi cea de la header