later edit: rog oamenii slabi de inima sa nu ia in serios chestiile astea, ca-s numai speculatii izvorite din imaginatie, sf, etc. – adica stati chill, nothing bad’s gonna happen’ 
!
Generaţia cobai.
Mă gândeam cât de uimitor a progresat omenirea în ultima sută de ani. UIMITOR, VĂ ZIC. Dar nu ştiu ce mi-a păţit creierul de a devenit foarte sceptic şi sumbru, pe principiul că noi ne adaptăm, dar… am putea fi şi nişte cobai însemnaţi în cartea de istorie din anul 2909 ca dezastrul provocat de progresul prea rapid.
Nişte întrebări aşa, aiurea. Presupunând că tu ai de la 25 de ani în sus…
- Medicamentele. Pe vremea ta nu cred că se luau en-gros. Acum dacă eşti răcit imediat îţi toarnă antibiotice, coldrex, paracetamol. Te doare capul – indiferent dacă n-ai numai doişpe ani – ia un Nurofen, sau ceva. Orice studiu ce ar trebui să demonstreze că nu sunt nocive ar avea nevoie de zeci de ani. Nu vor avea şi astea nişte repercusiuni? Dacă nu asupra noastră, dar asupra nepoţilor?
- TV şi Internet. Prea mult. Ştiu că sunt tot felul de cărţi care spun că televizorul afectează creierul uman. Excluzând îndobitocirea dacă urmezi/crezi ce zice acolo, undele alea n-au un efect asupra sistemului nervos? Sau, dacă la adulţi se spune că e contraindicat uitatul la un ecran pentru câteva ore, că afectează ochii, ce se va întâmpla cu copiii care de când nu zic nici “mama, tata, papa” stau în faţa lui?
- Undele. Radiaţiile. Ce circulă prin aer – de la telefon, electricitate, etc. Din nou – nu ştiu ce studii arătau că se poate dezvolta cancerul de la radiaţiile telefoanelor, chiar şi de la o apropiere de 1 m. Bine bine, asta la voi, care numai ce aţi scăpat de telefonul fix de ceva timp. Dar noi? Suntem înconjuraţi din momentul naşterii de ele!
- Sex. Fraţilor, la televizor, în ziare, peste tot. Prea multe scene live şi nuduri. Presupun că şi pe vremea părinţilor erau, dar nu la toate colţurile. Pe bune vorbind, oare abundenţa asta trivială nu va avea efect asupra psihicului?
- Ecologic vorbind. Pădurile defrişate şi toate chestiile pe care le citeşti pe descopera.ro şi pe care ţi le repetă de îţi vine să-i arunci pe geam ecologiştii. Şi totuşi, ce vom face în 2050? Dar oare cum se vor dezvolta nepoţii noştri? Corpul lor va fi oare acelaşi cu al nostru, dacă oxigenul şi apa (fără de care viaţa ar fi imposibilă) vor fi suferit deja daune?
Mă tot izbeşte câte o întrebare de-asta de ceva timp. Poate că mi-e dat să mă fac regizor de filme de groază, poate că n-am fost atentă când Urania mi-a şoptit aşezarea lui Jupiter şi confluenţa acestuia cu Andromeda, sau poate zic nişte prostii mai mari decât mine.
IAR RĂSPUNSUL ESTE…?
Pe subiectul “Nu ne pasă de copiii ce vin după noi…” mai citeşte la Makavelis aici..
Poate aveţi o dimineaţă… fără chef de viaţă.
Toate chestiile pe care le repetă toţi cei fericiţi şi puţin din ce aveaţi nevoie dar nu ştiaţi cum să o numiţi…
cred că vei găsi în video’ul ăsta super-fantastic.
Îţi dau cuvântul meu că e super-fantastic.
& spread the word. Dacă-ţi place, publică-l şi tu pe blogul tău, dă-l mai departe!
Mulţumiri lui Eddy care a fost drăguţ să-mi dea clipul ăsta superb!
Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.
In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: “Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi « fara nicio şansă ca şi compozitor ». Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind “încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate…nu?
Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: „ Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit.”
Un expert spunea despre Vince Lombardi că: “Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie.”
In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, “Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ”. Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum… cine are habar cine e Emmeline Snively?
Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: “Never give in, never give in, never, never, never, never – in nothing, great or small, large or petty – never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up.”
Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.
Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: “Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani.” În biografia lui, Darwin a scris: “Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, defapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă.” Cu siguranţă, a evoluat.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că „ prea prost ca să înveţe ceva”. A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşit să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: „Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi.”
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, Propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adâng şi şi-a zis “În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu”. După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-alungul Activităţii.
Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
Când Pablo Casals a împlinit95 de ani, un reporter l-a întrebat “Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?” Domnul Casals i-a răspuns: “Pentru că încă cred că fac progrese.”
sursă: http://www.des.emory.edu/mfp/efficacynotgiveup.html
+ http://aproapealb.wordpress.com/
Scuzaţi pentru traducerea mea oribilă!
________________________________________________
Eu am rămas impresionată de oamenii ăştia, că n-au renunţat. Oamenii n-au crezut în ei. Alţii chiar i-au umilit. Dar ei au devenit/s-au născut G-E-N-I-I. Aşa că… dragă om ce mă citeşti… să nu renunţi la nimic. Şiiii, să ştii că puterea gândului funcţionează. SCHOPENHAUER!
Leave A Comment