E ultima zi de vară. Nu îmi pare rău. Toamna sunt mai eu. Am deja o sută de planuri de pus în aplicare. Doamna dirigintă zicea că după vara asta nu ne va mai recunoaşte. Eu nu simt că m-am schimbat prea mult, faţă de alle din iunie. Bine, recunosc, sunt puţin mai insensibilă, dar trăsătura asta am căpătat-o din cauza împrejurărilor. Altceva… mai searchiuesc.
Ştiu că anul ăsta voi merge la dansuri (again. culmea că de data asta – chiar vreau), voi vedea multe filme, voi picta, cânta, şi alte activităţi d’astea gen hobby… care pentru mine sunt aşa de importante precum bulinele pe o eşarfă retro (ce comparaţie!).
Dacă ajung cu blogul la 1 an… ei bine, atunci chiar înseamnă că rezist la orice plan pe termen lung (i don’t feel ready for something like this).
E două noaptea. Thanks lui Marius, am Adobe Photoshop Cs3, care m-a făcut să nu dorm la ora asta. E cam tîrziu, am nevoie de tutoriale – dar îmi place. Păcat că talentul lipseşte, că în rest, fotografia e o m-i-n-u-n-ă-ţ-i-e-.
Mi-e dor de Janna. Abia joi se întoarce şi tare mi-e dor să o văd şi să pălăvrăgim, la un pahar de cappucino/frappe/ceai/ciocolata calda/perroni/orice.
P.S.: sunteţi curioşi care a fost prima (chiar prima) mea poveste scrisă?
Nu cunosc prea mulţi simpatizanţi ai oamenilor posomorîţi şi încrâncenaţi. Veşnic nemulţumiţii sunt condamnaţi la singurătate pentru că nimeni nu mai vrea să audă cât de prost se simt pentru că s-au trezi prea devreme faţă de un europarlamentar, pentru că stelele nu sunt aliniate conform celor mai favorabile predicţii astrologice întocmite la zi de către Urania, şi aşa mai departe.
Nemulţumiţii nu sunt mulţumiţi nici dacă le oferi ceva ce i-ar putea mulţumi. Ei nu vor schiţa nici un zâmbet, eventual vor sta să caute cu vigilenţă vreo chichiţă pe care o hiperbolează, să aibă motiv să fie nemulţumiţi şi nefericiţi.
Pentru nemulţumiţi nu există păreri, există doar 2 certitudini: ce e legat de ei e bine, restul e numai bun de huiduit. Pe ascuns, desigur. Căci nemulţumiţii nu-ţi vor spune niciodată toate lucrurile soioase pe care le cred despre tine: ei sunt prea ocupaţi să vorbească despre ei, desigur.
Nemulţumiţii sunt cei mai buni judecători. Ei nu au nevoie de studii la Academia de Modă şi Design din Paris ca să-ţi judece la detaliu modul în care te îmbraci, având deja în minte un inventar al preţurilor hainelor pe care le ai pe tine. Şi tot timpul hainele sunt mai scumpe decît crede nemulţumitul că ai nevoie. El ştie, desigur, de ce ai tu nevoie. Ei ştiu că Eminescu e cel mai tare poet român, iar Ion Creangă cel mai mare scriitor din lume. Nu există alţii mai mari, pentru că orice cuvând necunoscut de nemulţumit nu e altceva decât o ofensă criptată.
Asta pentru că nemulţumitul se simte mereu încolţit. “Vrei un pahar de Cola?” se traduce “Ştiu eu că eşti sărac. Sunt o persoană excepţională pentru că îţi ofer, ţie, aşa ceva. Sunt şanse însă ca acest pahar de Cola ce ţi-l dau ţie să fie afectat de vreo chestie chimică de la Cernobîl”.
Săracii oameni cu sprâncene împreunate şi privire veşnic nemulţumită!
Fără să fac introducere, trec direct la subiect. Adică judec. 
Oamenii-s faini. Dacă l-aş descrie pe fiecare ar suna postul ăsta mai mult ca o linguşeală sau pupat în dos… 
Makavelis a pus întrebări foarte faine şi deştepte, de eu ar fi trebuit să agit bine la neuroni să găsesc un răspuns, înafară de “ăăăăăăă… nu ştiu”. El a condus discuţia despre blogging, în general. A! Şi e foarte foarte calumia, ca persoană, ca tot.
Bun gust, adică Liviu, e inteligent şi cult. Respecte! voi încerca să nu mai judec după… titlu… şi să citesc şi postările despre politică, pentru că omul chiar are ceva de zis şi am ce învăţa de la el.
De când l-am întâlnit pe Ştefan, am zis că mă apuc serios să-ii răsfoiesc blogul. Şi chiar îmi place ce zice.
Adrian e destul de tăcut, dar are o voce faină. Şi bun simţ. Îîmi place stilul lui, plus că de la el mi-am dat seama că tâmpeniile astea de melodii ce le aud non-stop la radio fac parte din genul minimal.
Potor face poze faine şi e de treabă – n-are aere chiar dacă taică-so e cunoscut.
Deme vorbeşte repede, e drăguţă şi naturală. Me very likes her. 
Vizionarul – ei bine, omul ăsta e ca o enciclopedie. Vorbeşte mult, mult, despre temele cele mai diverse: de la politică la calculatoare. Încă mă întreb dacă există vreun subiect despre care să nu ştie ceva.
Jorjh… staţi puţin! Joooorjhhh! Well he’s a funny guy – e genul pe care ţi-ar plăcea să-l ai în preajmă, că-ţi povesteşte despre nu ştiu ce filmuleţ de pe youtube şi te face să râzi. Şi când vorbeşte despre ceva anume îţi dai seama că e şi smart. Cred că i-ar fi plăcut mai mult dacă subiectul era mai p0rn, da’ asta e. 
Adi e mai ciudat decât restul adolescenţilor din ziua de azi şi e tipicul melancolic.
Kabool are energie şi asta o să-l ducă departe – părerea mea.
De Popescul doar acum am aflat. E calm, dar poate mi se pare . Confirmare: mi se pare
Alle a fost ruşinoasă şi a vorbit puţin şi când vorbea avea emoţii şi scotea cuvintele de zici că le fugărea cineva.
În încheiere: sunt încântată că am avut ocazia să cunosc oameni aşa faini. Şi data viitoare promit că o să fiu mai sprintenă, cum sunt eu deobicei (cred).
Referitor la subiect – bloggingul, am ajuns la concluzia că şi în lumea virtuală chestiile sunt tot la fel de putrede ca în viaţa reală. Asta-i trist. Deasemenea, voi avea grijă să nu mă plafonez sau chiar să urmez o cale descendentă, cu blogul.
Au venit:
Adrian Boholţan (http://www.adrianboholtan.wordpress.com)
Alle (subsemnata)
Deme (http://la-vida-deme.blogspot.com)
Guardian Angel (http://guardian18angel.blogspot.com/)
Jorjh (http://nu-pe-mine.blogspot.com)
Kabool (http://kabool.wordpress.com/)
Liviu (http://bungust.com)
Makavelis (http://makavelis.com)
Potor (http://alexpotor.blogspot.com)
Popescul (http://popesculadrian.wordpress.com)
Stefan Irimia (http://passbeyond.blogspot.com/)
Vizionarul (http://vizionarul.wordpress.com/)
Un prieten d’al lui Potor
Au mai scris şi Makavelis, Guardian Angel, Vizionarul, Liviu, Deme.
Leave A Comment