Filmul… e uimitor. Nu am cuvinte.
Este unul dintre filmele pe care trebuie sa le vezi neaparat, care poate poate iti deschid ochii uneori obositi de rutina.
Admir mult personajul principal (nu i-am retinut numele. niciodata nu retin numele la personajele de filme/carti 
) – e foarte foarte vesel, e ca o flacara ce arde, si in scanteile lui, ii lumineaza si pe ceilalti. Eu asa il vad: un model. Care reuseste sa-si salveze fiul de drama nazismului. Reuseste sa-l salveze trecand peste durerea lui fizica, peste chinuri. E plin de bucurie si forta. Inventeaza un joc, cu care reuseste sa-si mentina copilul in viata…chiar si dupa moartea sa. Va las pe voi sa aflati ce s-a intamplat la sfarsit, dar mie mi-au dat lacrimile. Si de fericire (ma rog, daca se poate numi fericire un final placut de film).
Of, ca nu ma pricep la recenzii!
Să te înnourezi în tine este mult mai uşor decît îi este unui copil să deseneze pe asfalt o casă. Numai gândul că mâine ai putea să întâlneşti în calea ta o cotoroanţă nervoasă, ori simpla impresie că te va ataca o fantomă face din tine o biată arătare, transpirată de frică şi de deznădejde. Nu să fii o goliciune, un parc pentru chipurile contorsionate ale emoţiilor sau ale gîndurilor tale, o biată marionetă în mâinile zburdalnice ale gândurilor este o formă de a avea curaj. Sau o formă de a învinge. Sau una de a te simţi stăpân pe existenţă. Dacă nu trăieşti ca un foc aprins şi dacă existenţa ta nu înfierbântă împrejurimile, n-ai să ştii că a avea curaj înseamnă a arde, a fi pasionat şi radios şi, prin acestea, a fi mereu blând. Să arzi şi când eşti singur, şi când te încearcă tristeţile. Să rămâi blând în tine ori de câte ori te înconjoară nebunia ori disperarea lumii, de câte ori eşti lovit, ori ai căzut, ca din întâmplare.
Niciodată să nu pierzi blândeţea sufletului tău, chiar dacă te înconjoară toate dobitoacele şi dacă dinţii lor ascuţiţi te vor hrană pentru cina dea azi sau de mâine. Rămâi blând în tine, acesta-i un mare secret al existenţei. Rămâi blând, orice ai pierde. Rămâi blând în singurătate, blând în mulţime, blând în noapte şi blând în toate zilele vieţii tale. Căci acela ce-şi pierde blândeţea, pierde cu adevărat. Lasă angarelele în seama existenţei. Lasă îngrijorarea şi lasă ziua să-şi lucreze ogorul ei, iar noaptea să-şi îmblânzească fiarele ei. Grija ta să rămână doar sufletul tău, doar mintea ta, doar sentimentele tale. Grija ta să fie mereu orientată către adâncimile apelor interioare. La suprafaţă văd şi copiii, şi proştii, şi deştepţii. Suprafaţa este pentru orice ochi, dar adâncimea este pentru ochiul care priveşte dintr-un suflet blând. Poţi să strigi cât poţi de tare în afară. Poţi să cumperi o portavoce şi să sperii cu ea tot mapamondul, dar să vorbească acolo gura ta, nu sufletul tău.
Şi dacă-n suflet ţi-au pătruns gunoaiele, şi dacă în el s-au cuibărit fără veste urîciunile şi fantasmele lumii, ia degrabă un tîrnăcop şi mătură tot ce te face să-ţi pierzi blândeţea. De vrei să fii credincios, atunci rămâi credincios blândeţii şi erorile grosolane, triviale, vinovăţiile şi suferinţele grele te vor ocoli. Păzeşte cu străşnicie blîndeţea, căci în ea se ascunde comoara pe care o rîvneşti şi o cauţi de-o viaţă întreagă. Iar dacă ceva te face s-o pierzi pentru o clipă, pentru un ceas, sau pentru o zi, ridica degrabă un clopot de sticlă de jur împrejurul sufletului tău şi opreşte în pereţii cântecului de clopot tot ce-ţi zădărniceşte efortul de a rămâne blând. Căci aceasta este transpiraţia adevărată, aceasta este tăria, puterea, curajul, credinţa, iubirea şi adevărul. Blândeţea inimii este puterea universului omenesc. Nici un om blând nu trăieşte urât, nici un suflet blând nu piere în pustiu. La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu şi în faţa lui se apleacă chiar şi un câine.
Maria Timuc – “Naţional”
Am vrut să împărtăşesc cu voi un editorial al ziarului Naţional, pe vremea când purta acest nume. Acum e 7 plus.
Nu ştiu cine e autorul. Am găsit doar editorialul tăiat din ziar, pus într-un loc sigur de mama.
Uite…
Eu cred că dacă oamenii ar citi aşa ceva, ar fi ceva extraordinar.
De aceea, dacă vă place, nu ezitaţi să postaţi pe blogul vostru textul ăsta. E… speachless.
Am citit in mai multe reviste (recunosc, glossy, condamnati-ma) interviuri si recenzii ale unei carti “old;">yes man“, scrisă de un tip tinerel (25) old;">Danny Wallace, cu o freză d’aia trendy crestuţă. Ă, nu mă iau de freza omului, doar mă amuză tipul ăla de păr. Să trecem peste asta.
Întâmplarea face că tipul era destul de trist, şi un nene necunoscut bărbos, întâlnit în autobuz/tramvai/nu conteaza, i-a spus ca ar trebui să zică de mai multe ori “da”. Atunci, lui Danny Wallace i-a pocnit o revelaţie fantastică, care i-a schimbat total aproape total viaţa, şi cum altfel, decât în bine. Astfel, dacă înainte să-l întâlnească pe nenea bărbos nu ieşea din casă, că prefera să stea la tv, să nu se deranjeze, să stea liniştit, acum s-a pricopsit cu tot felul de invitaţii, fie că este vorba de la piaţă să cumpere ceapă şi pătrunjel, fie de invitaţii la petreceri. Secretul care era? Că omul nostru nesociabil a cunoscut oameni noi, a avut conversaţii plăcute, oribile, de tot felul, şi s-a simţit foarte bine, în definitiv, căci a socializat.
Dacă voi căuta cu frenezie cartea domnului la librărie sau nu, rămâne de văzut. Cert e că am priceput mesajul, acela că ar trebui să zicem de mai multe ori da.
Şi cum altfel îmi încep această ultra-extraordinară-mega-schimbare revelatoare din viaţă, decât aplicând ce a zis domnul Danny ?!
Aşa că de săptămâna viitoare, care vine, respectiv din data de 27 iulie (ahhh ce frumos, vine chiar după 26, când împlinesc 14 ani şi 5 luni), voi zice numai “da”. Desigur, normal, of course că nu la invitaţii dubioase cu altă tentă decât cea decentului.
Tananana: vom vedea ce se va întâmpla! Poate scriu şi eu apoi o carte, despre schimbarea fantastică din viaţa mea. Hihi.
Acum serios vorbind, chiar cred că dacă am zice de mai multe ori “da” la lucruri pe care deobicei le refuzam, s-ar întâmpla ceva bun.
Pentru că unii oameni sunt aşa blocaţi în starea lor de lâncezeală, speriaţi parcă de bombe şi de nou.
Leave A Comment