Nu avem vreme…
Am găsit pe blogul lui Adrian Ciubotaru un mic (doar la propriu) articol care m-a lăsat câteva minute cu gândurile suspendate în aer, ca în momentele acelea de reculegere, de respiro…
Cel mai frumos elogiu al lentorii…
“Aşteptăm să ne ajungă şi sufletele”…
Căci am impresia că totul este o grabă, că viaţa se rezumă la secunde accelerate până la un punct culminant care este savurat doar pentru câteva secunde, şi ele grăbite, ca apoi să ne continuăm maratonul vieţii…
Şi ne grăbim să trăim, iute, fugitiv… şi uităm să o facem.
Şi urmează întrebarea pe care a pus-o şi el: Ne grăbim pentru că timpul nu mai are răbdare sau timpul nu mai are răbdare tocmai pentru că ne grăbim?
Nu ştiu cum să mă explic, dar chiar m-a marcat chestia asta…
nu avem vreme pt ca nu vrem noi insine sa ne facem vreme
BunaFrumos blog aiDaca ai vrea un schimb de link cu blogul meu http://culmi.blogspot.com te rog sa citesti aici http://culmi.blogspot.com/2009/05/ajuta-ne-sa-ne-promovam.html unde am datele cum ma poti trece pe blog si lasa-mi apoi un mesaj pe blog cum ai vrea sa te trecO zi buna
Vreme ne putem face, nu se potriveşte chiar tuturor materialul…
Timpul s-a condensat simtitor in prezenta civilizatiei de azi. Noi suntem supusi presiunii zi de zi, asa ca vom continua sa ne simtim bine sau rau, dar cu presiunea in sange mereu crescanda.
ai uitat de mine>.. nu mai ai timp?
timpul nu are niciodata rabdare cu noi
si chestia e valabila tot mai mult in ultima perioada.