* Aproape a trecut clasa a 7-a.
Uneori cu paşi uşori, de balerină, alteori ca şi cu bocancii, apăsat.
* Şi old;">habar n-am totuşi cum a trecut aşa repede. Cred că face parte din procesul ăla de care tot vorbesc adulţii… că cică timpul trece repede, şi cu cât înaintăm în viaţă, înaintează accelerat şi anii.
* Am descoperit, aproape zi de zi, schiţe prăfuite de oameni… le-am descoperit tablourile caracterului lor. Şi da, a trebuit să ajung, inevitabil, la concluzia că unii oameni sunt parşivi.
Alţii poate nu, dar sunt prea absorbiţi de sentimentul de superioritate, sau chiar inferioritate.
* Am făcut greşeli, chestii stupide, tâmpenii – as usually: me.
* Mi-am luat, aproape săptămânal, viaţa în mâini, am aruncat-o în balanţă şi am şlefuit-o imaginar. Şi, fiecare zi de luni, fiecare început de lună, de anotimp, de mai-ştiu-eu-ce, era un nou prilej de metamorfoză, de wannabe who I want.
* Am renunţat la skateri, la păr nepieptănat (bine… asta e o trăsătură mai aparte a părului meu, care oricât l-aş pieptăna tot cum vrea el stă).
* Am început să citesc…cum făceam când eram în clasele I-IV. Defapt, am râvnit după momentele acelea. Şi îmi doream să fiu ca… atunci.
* Mi-a plăcut cum sună domnişoară, mademoiselle, şi am încercat să mă creionez astfel încât să merit însuşirile astea.
* Am visat…
Dacă eşti atât de nervos şi pornit pe “nu” şi negaţiile tale existenţiale, cotidiene, sociale…
Dacă te uiţi în jur cu silă, cu egoism, invidie, spunându-ţi că “ăla o avut noroc, ăla o avut nu-ştiu-ce, ăla e lăudăros”, că tot timpul ăla e mai prost, că defapt numai tu nu ştii şi nu înţelegi prin ce moduri parşive are succes…
Dacă faci faţa ta dezgustată caracteristică pentru că nimeni nu-ţi înţelege toanele şi aerele şi te enervezi pentru că le mai bagă şi în seamă în timp ce tu te lupţi straşnic cu monştrii şi drăcuşorii tăi….
Dacă nu te poţi concentra să faci ceva pentru că imediat îţi fuge gândul la ograda vecină…
Atunci, prietene…
nu-ţi voi produce o revelaţie, nu-ţi voi da un şut în fund. Tu trebuie să ţi-l dai.
Cred doar că ar fi bine să începi să-ţi trăieşti viaţa. Ta. Personală.
Şi cred că ar trebui să te opreşti… câteva secunde… şi să observi că viaţa ta poate fi… altfel.
Poate fi cum o vrei tu să fie.
Leave A Comment