what I need:

Bună seara ! E marţi . Îmi încep articolul de azi cu o pledoarie în favoarea muzicii… clasice (în special). Am auzit la radio, în urmă cu câţiva ani, despre o chestie interesantă, pe care am descoperit-o ulterior pe internet. Citez:

* * *
„S-a demonstrat prin tomografii computerizate cu pozitroni că sub acţiunea muzicii sunt
activaţi foarte mulţi neuroni, zone întregi ale scoarţei cerebrale care sclipesc sub forma unei
luminiţe roşii. Astfel, muzica uşoară sau populară activează sub 50% din scoarţa cerebrală,
muzica simfonică modernă 60-70%, muzica clasică ajunge până la 90% şi numai Mozart
atinge 100%. Sunt specialişti care spun că muzica lui Mozart «se mulează» cel mai bine şi
atunci când îl asculţi scoarţa cerebrală parcă îţi ia foc, dar eu sunt de părere că şi în cazul altor
compozitori situaţia poate fi similară”, adaugă prof. Iamandescu. De aceea, în meloterapie se
vorbeşte despre „efectul Mozart”.

* * *

Nu toţi apreciază muzica clasică, asta e cert. Dar, poate că cei care la auzul cuvintelor “muzică clasică” zic “Doamne fereşte. Huuu. plictisitorrrrr” nu au avut ocazia să o asculte, în deplinătatea divinităţii ei. Nu toţi au avut bucuria asta…

Din păcate, din lipsă de inspiraţie şi puţină oboseală, nu pot adăuga eu epitetele şi cuvintele înălţătoare potrivite muzicii clasice, aşa că citez:
- – -
” Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.“
Ludwig van Beethoven
- – -
“Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.” Nichita Stănescu
- – -
“Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil” Vasile Conta
- – -
“Muzica este şoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri” Andreea Trifu

Mai jos adaug nişte video-uri pe care neaparat trebuie să le ascultaţi. Dacă, înainte de a le asculta, n-aţi fost pasionat de această muzică, promit că veţi avea o infuzie de gânduri proaspete, relaxante, ori măcar o coardă sensibilă a sufletului dumneavoastra va fi înduioşată:

P.S.: Ca deobicei, am selectat melodiile ce se asortează culorii stării mele.

Prolog: E dulce sentimentul de libertate… E bine să te simţi din când în când puţin independent, liber pe timpul tău, pe hotărârile tale… Aşa a început azi ziua.
Ce am făcut azi:
I. Expoziţiune: M-am dus la orele de pian. E de-a dreptul superb să cânţi la acest instrument, dar mă cuprinde o stare de vinovăţie că nu îmi găsesc mai mult timp să exersez – căci dacă aş exersa, măcar în fiecare zi, sunt sigură că aş avansa foarte mult. E una din micile mele plăceri. Acum câteva sute de ani, nu exista fată aparţinând nobilimii care să nu ştie cânta la pian.
II. După ce m-am dus la acea Instituţie ce ţine evidenţa persoanelor (e drept că nu m-am uitat cum se numeşte – greşeala mea), am întrebat un funcţionar public care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez pentru a-mi face buletin. Căci da! Mâine, sau săptămâna asta cred, îmi fac buletin. Am emoţii. Apoi… m-am urcat în autobuz, mi-am luat de la chioşc două ziare (voi scrie mai jos ce ziare) şi m-am dus la şcoală.
III. Viaţa de elev… Orele au trecut astăzi repede. Mi-a fost puţin ruşine că am uitat să aduc flori doamnelor şi domnişoarelor profesoare (că e 8 martie), dar şi mai dureros a fost că nici un băiat nu a făcut acest gest. Nu, nu ţine de mită, cadoaşe şi alte celea!
IV. Presa. Dacă vezi o persoană mergând pe stradă cu un ziar în mână şi citindu-l, ori în curtea şcolii cititnd ziarul – aceea sunt eu! Evenimentul zilei este ziarul meu preferat. Astăzi am luat şi Cotidianul. Performanţa zilei de azi: am avut răbdare să citesc un articol despre Politică. Era vorba de Crin Antonescu şi Tăriceanu (titlul: Tăriceanu i-a propus un blat lui Antonescu). După acest articol, politica îmi pare şi mai mult a fi un joc de grădiniţă, între copii (mai mari, în cazul nostru), fiecare apărându-şi jucăria proprie şi lovindu-l pe celălalt dacă are o jucărie mai frumoasă sau indrazneste sa i-o atinga.
V. Personal: M-am dus să duc filmul închiriat înapoi, după ce mi-am găsit pe cineva care să vină cu mine. Great. Cică LUNI au liber. Deci trebuie plătit şi pe azi…deh. Altă notă personală: … “>:D:D< :hugs: VI. Have to do. sunt elev! trebuie să-mi fac tema la geometrie {imensă}, să învăţ pentru testul la engleză şi la biologie de mâine, şi să învăţ la francezăăăăă {prea frumoasă – prea puţin timp}.
VII. Epilog. Mi-aş dori din tot sufletul să-mi lăsaţi comentarii, pentru a şti ce credeţi despre ce scriu eu. Pe scurt, să ştiu dacă merit/ă să fiu aici… în blogosferă.

later edit: Mulţumesc, fluture !
later edit 2:
îmi place…

De mult simţeam nevoia să public un astfel de articol, iar acum am simţit că a venit momentul. Îmi pare rău pentru “nu” folosit de prea multe ori. Pentru a mă face înţeleasă, pe scurt, nu îmi place atitudinea multor tineri din ziua de azi, nemulţumiţi de viaţă/altele. Există mii de alţi oameni cu probleme mult mai grave, care zâmbesc, şi îi fac pe alţii să zâmbească!

Mândrie şi Prejudecată - de Jane Austen,
este unul dintre cele mai fermecătoare romane citite de mine. O poveste clasică, romantică, din Anglia secolului 18, în care multitudinea de sentimente şi portrete ale personajelor se pot încadra (timid, însă), în zilele noastre.

Citez (despre carte):

Roman aflat pe locul 2 in topul Celor mai iubite carti in Marea Britanie.

(şi pe locul 1 în topul listei mele)

Cele cinci surori Bennet au fost crescute sub stricta îngrijire a mamei lor care se concentreaza doar asupra gasirii unor soti fiicelor ei care sa le asigure din punct de vedere financiar o stabilitate. Însa, inteligenta si curajoasa Elizabeth se straduieste sa-si traiasca viata într-o perspectiva mai larga. (informaţiile scrise înclinat au sursa: www.librariabucuresti.ro)

E duminică dimineaţa… şi plouă. Dezamăgirea de ieri încă n-a trecut, iar totul vine pe o simfonie tacită a ploii… şi a aşteptării unui fel de semn, mesaj, ceva ce să înlăture gândul sumbru al uitării… nu am de gând să mă ridic din pat până la 1,2, când îmi voi aduce aminte de îngrămădeala de caiete şi cărţi de pe birou ce mă aşteaptă să le deschid. Căci urmează luni… şi plouă.

edit: poză luată de pe deviant art

Locul 2. nota: 9.30. Primul echipaj a avut 9.60. Şi primul echipaj trece la faza nationala (Craiova, nu Timisoara), deoarece (citez – [metodologia olimpiadei de cultura civica]):
pentru disciplina cultură civică (ciclul gimnazial), echipajul clasat pe
locul I (premiul I) la etapa judeŃeană/municipiul Bucuresti se califica la etapa nationala
Aiurea. Tâmpenie. Voiam locul 1.

Ce cred eu despre Mircea Badea: îl văd seară de seară. Îmi este indispensabil, îmi asigură porţia de amuzament pe acea zi. Are acel ceva ce-l face unic – cel puţin aşa îmi pare, de la televizor. E teribil de hazliu. Asta îmi place la el. Ce nu îmi place? În nici un caz nu agreez limbajul lui. Nu mă reprezintă, nu mă defineşte. Şi nu îmi place când vorbeşte despre politică – atunci mă plictiseşte. Cu toate acestea, Mircea Badea este un personaj pe cât de colorat în sfera personalităţilor mass-media, pe atât de greu de citit pe blog. Sau nu-m spuneţi că doar eu folosesc dexonline.ro pentru a-l înţelege!

P.S.: banal acest aritcol, nu?!

În urmă cu câteva minute, my bro mi-a vorbit despre mine:

cine e alle…

alle : asta-i BINEEEE
alle : daca ai rezistatttttt
* bro: am rezistat 7 ani
* bro: ce naiba
* bro: dupa
* bro: primu an
* bro: a devenit
* bro: obisnuita
* bro: ceva ce nu poate lipsi dintr-o zi de scoala
* bro: sa o vezi pe alle pe alta plante
* bro: planeta
* bro: cum se holba la profesor
* bro: si inearca sa ii inteleaga limba in care vorbeste
* bro: O_O
* bro: in timpu orei
* bro: si zici
* bro: “nush ce-i aia?
* bro: “ce-i acol?”
* bro: “de ce nu-i invers”
* bro: si etc
* bro: e tare
* bro: esti destul de stresanta
* bro: enervanta
* bro: si cicalitoare cateodata
* bro: dar daca nu ai fi
* bro: nu ai fi alle
* bro: nu te-as vedea altfel
* bro: sa nu vi la mine sa zici pe tonu ala nervoasa “multmesc cristi,tot timpu urli la mine si-mi zici ca nu-i bine,sti ceva-multumesc”
* bro: sau “iiiiiiiiiiiiiii…………cristiiiiiiii”
* bro: daca nu ai zice
* bro: nu ai fi alle ?

e de rău… e de bine ?!
Fie. Trebuie însă să zic că am un bro la care ţin foarrrte mult, poate din aceleaşi motive, pentru că l-am suportat atâţia ani, că am rezistat să-l aud/văd atâta timp. :hugs: