Nume real: Alexandra Oancea
data naşterii: 26 februarie 1995 { remember to say something nice ! }
Y!d: mademoiselle.alle
e-mail: mademoiselle.alle@yahoo.com
hi5: www.allessyass.hi5.com
trilulilu: www.trilulilu.ro/allestrawberry

Scriu despre ce cred, ce simt, ce visez.
Blogul reprezintă o cameră a reveriilor mele.

Vreau doar linişte deplină… Urăsc “la revedere”-le.

Nothing lasts forever… even a november rain
şi acum poate nici nu mai contează… încerc să uit.

update personal: poate e puţin absurd, dar nu reuşesc să fiu tristă mai mult de câteva ore… şi cu toate acestea, regret atât de mult. dar trebuie să uit…

Contrar articolului “3 exemple de oameni nervosi”, vreau să vi-l prezint pe nenea portar de la hcc. Azi l-am întâlnit a 2a oară, prima oară fiind când am avut concursul arhimede. După ce am coborât de la concurs, am rămas pe coridor cu dariusică (un copil d-a 6a), eu aşteptând-o pe mama, el aşteptând pe altcineva (defapt îmi amintesc cine). Copilul de a 6a fiind vorbăreţ, a început repede să comunice cu domnul portar, care ne întreba dacă am ştiut, ne povestea cât de bun sau rău era el la geometrie, zâmbea, impresiona arătând dispozitivele lui de domn portar… Era un om plăcut. Azi, mergând la HCC din nou, l-am întâlnit. L-am întrebat dacă ştie unde sunt rezultatele la olimpiada de franceză. M-a salutat drăguţ, mi-a zis că acum a văzut pe cineva ieşind cu ele, mi-a zis că să le caut în locul anume. A venit să se uite şi el dacă s-au afişat, nu erau. Şi apoi, când trebuia să plec, mi-a zis “au revoir, mademoiselle”.
Domnul portar de la hcc este un om plăcut… ce pune în orice lucru/vorbă ceva frumos…
Aşa cum trebuie şi în viaţă.

Janna a luat locul 1 la olimpiada judeţeană de biologie !!!! şi merge la naţionalăăăă !

blog/ul meu împlineşte 1 săptămână de la primul post !
http://www.mademoisellealle.blogspot.com

pe scurt, statistici:
1. aprox. 800 de vizitatori unici.
2. aprox. 950 vizitări.
3. sunt mai tare decât 38.41% din bloggeri (conform Ze) :]]
4. am avut vizitatori din New York, California, SUA, Germania, Polonia, Ungaria, Dubai, Sydney, Australia, Shanghai

ce îmi doresc în continuare:
1. să crească numărul de posturi calitativ.
2. să am mulţi vizitatori, ca să nu scriu degeaba.
3. să mă împrietenesc cu ceilalţi bloggeri.
4. să iau la anu’ locul 1 la categoria <18

Mă enervează:

1. Mă duc să duc dvd-ul cu Mandrie si Prejudecata înapoi la locul de închiriat dvd-uri. întârziasem 5 zile, de sâmbătă pănă miercuri. Intru şi mă întâmpină aceeaşi tanti care altădată când intrai să închiriezi vreun film te întreba ” ce vrei ? ” pe un ton de parcă i-ai intrat în apartament. Începe să se ia de mine că de ce nu răspund la telefon, că e imposibil, că de ce nu l-am adus, bla bla. O întreb “dar care e problema, că banii tot vii dau. ” Îmi dă un răspuns incoerent şi ilogc. Şi-mi zice răstit că dacă ziceam că ţin filmul atâtea zile nu mi-l dădea.
logică de fier: în alea 5 zile a câştigat mai mult deoarece era puţin probabil ca altcineva să închirieze filmul tocmai atunci {mai ales că tot timpul cât am fost acolo, dvd-ul era neînchiriat. de nimeni}.
putea să tacă.

2. Doamna E., administratoarea şcolii (ori ce meserie are), e tot timpul nervoasă pe elevi. Aproape în fiecare zi caută ceva. Chiar dacă e de N ani în şcoală, nu are idee unde sunt plasate clasele, şi trebuie să ne întrerupă în oră, să întrebe răstit. Niciodată nu salută, nu îşi cere scuze pentru deranj. în timpul orelor deschide brutal uşa, îşi dă seama că a nimerit prost, şi o trânteşte înapoi. Exemplu de bună educaţie şi bune maniere, copii !

3. Doamnele supraveghetoare de la diverse concursuri, pentru care alea 2-3 ore petrecute la şcoală par a fi un iad, după cum încep a se răsti la noi. Astăzi, o doamnă, nu se putea lipsi de replici precum “se descurcă mai bine a 7a decât ăilalţi mari. ce copii! {dispretuitor}”. Când i-am zis că aşa am primit foaia de concurs, cu cerneală pe ea, se uită urât şi zice că nu-i adevărat, că am murdărit-o eu. Trebuie să se răstească atunci când un copil nu înţelege, îi e greu să repete fără să adauge interjecţii de superioritate. E un concurs. Nu trebuie din pct. de vedere profesional să încurajeze copiii şi să facă o atmosferă plăcută.
Trebuie doar bune maniere.

M-am răcit din nou. E îngrozitor şi oribil [partea proastă]. De aceea, m-am gândit să caut prin cărţi/net ce trebuie să faci ca să îţi treacă răceala. Aşadar :

Întrebări de căpătâi:

Întrebare: 1. Să merg la şcoală/serviciu dacă sunt răcit/ă ?
Eu zic: În cazul în care nu vrei din tot dinadinsul să te simţi şi mai oribil, rămâi frumos acasă.

Întrebare: 2. Ce să mănânc când sunt răcit?
Eu zic: Am găsit şi eu pe net ceva:
a.Lichidele – te ajută să eliberezi sinusurile. Multe căni de ceai (cică în special alb) sucul de fructe bogat in vitamina C (acesta e gustos), precum cel de portocale sau afine, alte fructe, etc.
b. Supa
c. Usturoi
d. Miere, lămâi
pentru mai multe informaţii: întreabă-ţi bunica/vecina.

3. Ia Paracetamol Sinus şi Coldrex. Ajută-ţi corpul să lupte împotriva răcelii.

4. Ia mult aer proasptă (pentru Oxigen, etc.)

6.Fa bai de abur (de exemplu, umple chiuveta cu apa fierbinte si tine-ti capul deasupra) ca sa scapi de nasul infundat. {allelujah}

7. Bea iaurt ! {mie nu-mi place}

9 Muuuult somn.
+ surfing pe net, filme, etc. { partea cea mai bună}

// nu degeaba câteodată e frumos să fii răcit!

Pentru a face prologul cât mai banal, aceasta nu este o poveste romantică de iubire petrecută sub clar de lună, nici măcar o scrisoare siropoasă de dragoste, destinată unui Făt Frumos; ci, mai degrabă, o părere obiectivă şi o înşiruire de gânduri.
Cum se manifestă iubirea? Să comparăm, de exemplu, iubirea – acum – cu cea de pe vremurile îndepărtate, apuse sub un nor al uitării, pe vremuri de care aţi aflat probabil doar din romane ori din filme.
Acum mulţi ani, pentru a cunoaşte un om, se purtau ore lungi de conversaţie, pe teme ca muzica, cărţile citite, modul de gândire. După câtva timp şi după multe dezbateri, încolţea o îndelungă admiraţie precedată de ceva mai mult decât simpatie. Ori, în urma a două dansuri, domnişoarele dichisite, cu rochii lungi, dantelate, cu vualuri, zulufi, şi pline de pudoare, se îndrăgosteau de vre-un domn chipeş, ce le acorda atenţia cuvenită din timpul dansului.
Discret, abia după ce cei doi realizau de puterea sentimentelor lor, îşi declarau, timid şi cu cuvinte bine alese, iubirea. Ca decorul să fie cât mai romantic, domnişoarelor le erau dedicate poeme şi melodii cântate la pian, alături de priviri pline de drăgălăşenie în timpul unor plăcute plimbări.
Iubirea, ca sentiment, e aceeaşi dintotdeauna. Modul de a o arăta, însă, diferă. Precum şi superficialitatea gândurilor, învelite sub pretext de dragoste.
Să schimbăm nuanţa şi să discutăm despre kitsch (atât de distinct de iubire).
Acum, domnişorii gelaţi, cu pantalonii de la genunchi şi cu atitudine de real gangster îşi exprimă admiraţia vorbind pe mess cu câteva baby şi domnişoare naive, date gata de această iubire profundă şi lăsându-se cucerite de indiferentul domnişor timp de 2… maxim 3 săptămâni. Căci, nowdays, se agaţă pe net ori pe coridor. ” Vii la un suc, păpuşă? ” [printre plescăitul de gumă]. Iar “păpuşa”, din lipsă de ocpaţie şi de admiratori pentru buric şi fustiţă, îi acordă atenţie lui “pooooiu”. Şi astfel au trăit fericiţi, până ce fiecare a pus ochii pe altă păpuşă.
Pe de altă parte, cursul timpului şi desfăşurarea modernismului nu au atins însuşirile îndrăgostitului. Dincolo de timp şi de spaţiu, să iubeştii este greu – în orice circumstanţă. Te lipseşte de orice putere, te lasă fără altă voinţă înafară de cele legate de vise, şi, dintr-o persoană orgolioasă, puternică şi impunătoare te face să cedezi in faţa persoanei dragi. Să iubeşti nu e tot una cu a fi iubit, deoarece dragostea din sufletul propriu nu se poate reflecta în inima celuilalt. Care este solutia unui astfel de caz tragic, in care dragostea este unicul medicament, unica salvare, dar în acelaşi timp şi otravă? Iubirea fără răspuns nu pleacă numai de la o dorinţă ce se poate stinge oricând sub privirea critică a sorţii, ci de la o prietenie bazată pe cunoaşterea şi preţuirea celuilalt, preţuire care, cu atât mai mult cu cât nu este reciprocă, se menţine, devenind mai intensă, mai sinceră.
Copilărie, adolescenţă, maturitate… toate poartă emblema iubirii. Căci, de ne-am cunoaşte cu adevărat şi am stărui asupra defectelor umane, nu ar mai exista iubire, nu ar mai fii atât de puternic acest sentiment ce îmbrobodează sufletul cu nuanţe calde, joviale.

edit: the sun is here !

Dacă ieri îmi doream ceva “zile însorite” {după atâta frig şi iarnă} a apărut şi soarele.

“i’m waitin’, waitin’ on a sunny day
gonna chase the clouds away
waitin’ on a sunny day…”
————————————————————————————————-
Ştiri:

Optimism vs. pesimism: Criza se termina in 2009 sau ne asteapta un deceniu pierdut?

Cea mai grava criza financiara si economica de la Marea Depresiune divizeaza guvernele si economistii, cei mai optimisti estimand o reluare a cresterii economice la sfarsitul acestui an, in timp ce marii pesimisti vorbesc despre un deceniu pierdut, similar celui traversat de Japonia in anii ’90, potrivit unei analize efectuate de AFP.

Paralizia totala a pietei creditului a aruncat intreaga economie intr-un cerc vicios: sectoarele imobiliar, investitiile si consumul s-au oprit, practic, somajul creste spectaculos, pietele bursiere cad, iar indicii bursieri ating cel mai mic nivel din ultimii 12 ani pe Wall Street si minimul ultimilor 26 de ani la Tokyo.

Criza a ‘evaporat’ active financiare de 50.000 miliarde dolari in intreaga lume, estimeaza Banca asiatica pentru dezvoltare.

restul articolului [aici]

————————————————-
Şi melodia mea preferată atunci când vine soarele:

later edit: cred că m-am răcit. din nou!