sau discurs politic
Lumea – am învăţat să nu mă încred în ea, dar să o şi iubesc. Fiecare are părţi bune şi rele, iar prin natura mea, încerc să le văd (câteodată şi amplific) partea bună. Totuşi, ca o părere dezamăgită a mea, cred că lumea de azi este prea ahtiată după porno şi prostii.
În primul rând, formula “ai putea” nu-mi convine. Trebuie să existe speranţă.
Noi trebuie să fim schimbarea pe care o dorim, eu trebuie să fiu schimbarea pe care o doresc. Degeaba aşteptăm un alt timp, un alt loc.
Personal, aş vrea o lume mai bună… Da, cred în pace şi iubire. Dacă ar exista peace & love între oameni, probabil ar înflori şi starea economică, politică, etc. a lumii. Probabil lumea ar fi mai frumoasă.
Leapşa merge la hime, unguru’, Danny, danniel, alexxutzu, grapefruit, Simplu, Bek00letz, Mihaela.
Ştiţi că există oameni pesimişti, optimişti, realişti, la mijloc, etcetera.
O mică definiţie, ca prolog, de la domnul dexonline.
show_dca1b81d71d25b(448, 46); PESIMÍSM Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ fatal; concepţie filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomina în lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte; stare sufletească de deprimare.
OPTIMÍSM ( Concepţie asupra vieţii dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2) Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi ale realităţii
Eu am o viziune foarte sinceră asupra oricărei situaţii:
1. Nimic rău nu se poate întâmpla.
2. Dacă se întâmplă ceva rău, nu este chiar aşa de rău pe cât se credea.
3. Nimic rău nu este chiar aşa rău.
4. Dacă există posibilitatea să se întâmple ceva rău, nu se va întâmpla.
5. Orice ar fi, totul se întâmplă cu un scop.
Mă rog, poate părea paranoia chestia asta. deeeeeeh – - ete na.
Mai există altă cateogrie a pesimismului meu. Tot timpul la concursuri, teste, blabla, îmi estimez nota mult mai mică. Tot timpul fac asta. Şi pe drept, atât timp cât n-am ştiut totul, perfect, îmi dau seama de greşelile făcute. E naşpa, unii mă consideră ipocrită, cu fiţe, (citez: “că diiiiic, zice că ia 7 şi a luat 10. huuuu”
.
God !old;"> Sunt aşa de norocoasă ! Tot timpul când cred (şi chiar cred) că n-am făcut nimic, că iau un rezultat urât, se dovedeşte contrariul. Şi, sincer, mă simt mult mai bine decât dacă m-aş fi bătut cu pumnul în piept că sunt cea mai bună… şi să nu fiu.
Exagerez, sunt câteodată pesimistă… dar, în interior (acolo, in), eu ştiu că orice ar fi, nimic rău nu se poate întâmpla. Şi, dacă, hai să zicem, se întâmplă, soarele răsare… Apoi, mă gândesc la neuronii mei. Nu aş vrea să-i chinui din orice tâmpenie, nimic, conflict, să-i omor… măcar de dragul de a fi o bătrânică lucidă… peste muuulţi ani.
Unii zic că nu sunt cu picioarele pe pământ. Ba sunt.
Tu cum eşti ?



Leave A Comment